Ziua de „13 septembrie” este un moment cu semnificatie deosebita pentru pompierii militari români care, în amintirea unei pagini de istorie nationala, an de an, rememoreaza faptele eroice ale înaintasilor de la 1848 ce au luptat cu eroism împotriva trupelor venite sa înfrânga miscarea revolutionara.


La 13 septembrie 1848, 165 de ostasi din Roata de pompieri a Capitalei, în frunte cu capitanul Pavel Zaganescu, si-au câstigat gloria în batalia purtata în Dealul Spirii, impotriva invadatorului strain. În cursul luptei inegale, dar eroice, ostasii roatei de pompieri, sprijiniti de celelalte unitati militare române si de cetateni înarmati, au asaltat la baioneta artileria dusmana, capturându-i o parte din tunurile pe care le-au întors împotriva turcilor, provocându-le sute de morti si raniti.


Cu aceeasi recunostinta au fost si sunt de altfel privite toate faptele deosebite de arme savârsite de pompierii militari în 167 de ani de la primul act de eroism al armei.


Continuându-si menirea de a fi permanent si neconditionat la datorie în slujba semenilor, pompierii au probat si în anii de pace, prin întreaga lor activitate profesionala faptul ca merita încrederea de care se bucura din partea societatii civile, aparând pâna la sacrificiul suprem viata si bunurile de efectele negative ale incendiilor, calamitatilor naturale, catastrofelor si altor situatii de risc.


sus

Protectia civila în România a fost organizata la 28 februarie 1933, sub denumirea de “aparare pasiva contra atacurilor aeriene”, având ca scop sa limiteze efectele bombardamentelor aeriene asupra populatiei si resurselor teritoriului, fie asigurându-le protectie directa, fie micsorând eficacitatea atacurilor”.


Dezvoltarea aviatiei, amplificarea efectelor distrugatoare ale armamentului, folosirea substantelor toxice de lupta si în spatele frontului, determina în perioada ce a urmat primului razboi mondial intensificarea preocuparilor pentru protectia populatiei.


Prin Decretul Regal nr. 468 din 28 februarie 1933 se aproba Regulamentul apararii pasive contra atacurilor aeriene, care prin prevederile sale detaseaza net apararea pasiva de apararea activa. Apararea pasiva devine o arma de sine statatoare, cu o organizare proprie, cu un rol bine determinat si misiuni specifice pentru protectia cetatenilor si bunurilor materiale împotriva atacurilor din aer sau alte situatii speciale.În baza prevederilor regulamentului se stipuleaza ca în organizarea apararii pasive intra si masurile generale de siguranta care au caracter mixt : militar si civil. Autoritatile militare “ sunt responsabile de masurile care au ca scop organizarea serviciului de pânda, transmiterea alarmei, organizarea camuflajului si în special stingerea iluminatului în regiunile amenintate. Ele hotarasc si controleaza pregatirea si executarea lor. Autoritatile civile sunt însarcinate a pregati si executa aceste masuri dupa indicatiile autoritatilor militare. Aceasta executie are un caracter obligatoriu.”


Pregatirea si executarea masurilor de aparare pasiva “revine ministerrelor, serviciilor publice sau particulare, organizatiilor oficiale si într-o masura populatiei însasi. Pe lânga autoritatile responsabile se dispune înfiintarea comisiilor de aparare pasiva, la Ministerul de Interne – pentru întreg teritoriul national, comisia judeteana de aparare pasiva, la prefectura – pentru fiecare judet, comisia comunala de aparare pasiva, la primarie – pentru fiecare comuna), ce aveau în esenta misiunea de a analiza toate chestiunile relative la pregatirea si punerea în aplicare a apararii pasive, ca organe consultative si de studiu. “Ele asista autoritatile pe lânga care functioneaza, procurând elementul pentru luarea hotarârilor, iar autoritatile respective pastreaza responsabilitatea hotarârilor luate”.


Pregatirea apararii pasive comporta “studiul si punerea în aplicare a : masurilor generale de siguranta, masurilor preventive, masurilor de salvare”.


“Pregatirea tuturor masurilor preventive si de salvare constituie un document unic, denumit “Planul apararii pasive”. Acest document, întocmit de fiecare esalon al autoritatilor corespunzatoare, evidentiaza gradul de pregatire a ansamblului masurilor de aparare. El trebuie tinut continuu, la zi”.


În anul 1936, în baza Înaltului Decret Regal nr. 2620, Comandamentul Apararii Antiaeriene a Teritoriului organizeaza si pregateste “ de razboiu toate mijloacele de Aparare Activa si Pasiva a Teritoriului”.


În scopul pregatirii si punerii în aplicare a masurilor de aparare pasiva pe întreg teritoriul national, pentru cazurile în care vin în atingere interesele si atributiile a doua sau mai multor departamente, se înfiinteaza Comitetul de Coordonare al Apararii Pasive, de pe lânga Ministerul Aerului si Marinei. Totodata, pentru coordonarea în interior a problemelor de aparare pasiva, “se înfiinteaza pe lânga fiecare departament interesat un serviciu de aparare pasiva”, component al secretariatului general al fiecarui departament. Comitetul de Coordonare al Apararii Pasive ramâne la dispozitia Ministerului Aerului si Marinei ca organ permanent, în scopul coordonarii tuturor problemelor cu privire la : organizare, instruire si dotare, în legatura cu apararea pasiva a tuturor departamentelor interesate. Comitetul îsi va desfasura activitatea pe baza Regulamentului apararii pasive contra atacurilor aeriene, pâna la promulgarea din anul 1939 a Legii pentru apararea antiaeriana activa si pasiva a teritoriului”.


Legea prevede ca “Organizarea apararii antiaeriene pasive si active este obigatorie pe tot cuprinsul tarii”. Apararea antiaeriana a teritoriului cuprinde: “Apararea activa compusa din mijloace active de lupta contra aviatiei de bombardament, inamice; serviciul general de pânda si alarma; aviatie; mijloace de aparare contra aeronavelor. Apararea pasiva care consta din o serie de masuri de siguranta, preventive si de salvare, organizate cu scopul de a completa actiunea apararii active prin : prevenirea la timp a populatiei despre apropierea atacului aerian inamic; camuflarea cât mai bine posibil a obiectivelor terestre de vederea aeronavelor; limitarea efectelor bombardamentelor inamicului (incendiare, infectate, distrugere etc.), asigurarea ridicarii si îngrijirii ranitilor sau victimelor gazate".


Conform legii, "toate ministerele sunt obligate sa-si organizeze pe cont propriu întreaga aparare antiaeriana pasiva a localului, imobilului, materialelor si institutiilor de tot felul".


Se prevede înfiintarea înca din timp de pace a unor "sectiuni specializate" ca de exemplu : sectiunea de ridicare a victimelor si brancardieri, echipe de dezinfectare, grupe de infirmieri, care "vor primi din timp de pace o instructie teoretica si practica potrivita si vor fi antrenate prin exercitii dozate si progresive".


Instruirea teoretica si practica destinata organizarii echipelor de salvare era încredintata instructorilor civili care erau formati de catre instructorii armatei dupa "întelegerea între prefect si autoritatea militara regionala", organizare pe care o întâlnim si în perioada actuala.


unt înfiintate centre de instructie de aparare pasiva care vor instrui în mod "obligatoriu întreg personalul ce încadreaza sau activeaza în serviciile apararii pasive". Tot în lege se prevede la art. 7 introducerea "orei de aparare pasiva saptamânala în programele facultatilor si scolilor de orice fel; institutiilor si stabilimentelor de stat sau particulare, societatilor si asociatiilor".


Odata cu organizarea si functionarea Comandamentului Apararii Antiaeriene a teritoriului pe baza Instructiunilor nr. 440 din 18 februarie 1943 se stabilesc structura organizatorica si misiunile apararii pasive. Ia fiinta în baza ordinului Subsecretariatului de Stat al Aerului nr. 13875 din 18 februarie 1943, Comandamentul Apararii Pasive cu rolul de a pregati, îndruma, controla si conduce toate operatiile de aparare pasiva, precum si de a instrui personalul de încadrare si populatia pe baza legilor, regulamentelor, deciziilor ministeriale, ordonantelor publice si tuturor dispozitiilor si ordinelor privind apararea antiaeriana pasiva a teritoriului. Comandamentul conducea toate formatiunile de aparare pasiva, de orice natura, organizate si constituite de autoritatile militare sau civile de pe întreg teritoriul national.


Din ordinul maresalului Ion Antonescu s-a impus interventia organizata a armatei, prin oersonal specializat, dotat cu unelte, aparatura speciala si mijloace de transport rapide. Astfel ia fiinta în anul 1943, Corpul Special de Interventie, destinat a interveni în centrele bombardate de inamic pentru înlaturarea bombelor neexplodate si dezamorsarea lor, stingerea si limitarea marilor incendii, ridicarea si înlaturarea marilor darâmaturi din întreprinderi, repararea imobilelor avariate de incendii si bombardamente si ridicarea de tabere pentru sinistrati, evacuati si materiale.


Comandamentul Apararii Pasive constituie în 1943 sase echipe de demontare a bombelor neexplodate, dar nevoia de protectie a omului si valorilor materiale impune înfiintarea unor unitati speciale de aparare pasiva.


Astfel, prin Decretul nr. 1065 din 26 mai 1944, ia fiinta Comandamentul Apararii Pasive a Teritoriului, în cdrul caruia functioneaza din 1951Centrul de Instructie al Apararii Pasive. Prin decretul nr. 24 din 17.01.1952 se înfiinteaza Apararea Locala Antiaeriana (A.L.A.), în cadrul careia se organizeaza state majore, servicii de specialitate si formatii de A.L.A.


Comandamentul A.L.A. se transforma în Directia A.L.A. în cadrul Ministerului de Interne.


Pericolul crescând al folosirii armei nucleare determina întreprinderea de ample studii în acest domeniu, care sa permita adoptarea unor masuri de contracarare si limitare a urmarilor unui asemenea atac. În acest context, fortele si mijloacele de A.L.A. se reorganizeaza realizându-se o crestere în domeniul efectivelor cu 26 %; se înfiinteazaReteaua de Control a Radioactivitatii Mediului Ambiant; A.L.A. se organizeaza si functioneaza în profil teritorial.


În anul 1967 Directia A.L.A. si unitatile subordonate trec în subordinea Ministerului Fortelor Armate. Odata cu reorganizarea administrativ-teritoriala din anul 1968 se constituie state majore militare de A.L.A. la judete, municipiile Bucuresti si Petrosani si civile la ministere, organe centrale, întreprinderi si institutii, precum si servicii, birouri si formatiuni de A.L.A.. Conform Legii privind apararea nationala se stabilesc misiunile A.L.A., sarcinile ce-i revin pe linia pregatirii populatiei, economiei si teritoriului pentru aparare.


Decretul nr. 544/1972 privind A.L.A. stipuleaza atributiile ministerelor, organelor centrale, întreprinderilor si institutiilor în acest domeniu. Sefii A.L.A. sunt conducatorii acestora. Pentru îndeplinirea misiunilor, formatiile de A.L.A. se structureaza pe specialitati.


Pregatirea personalului de conducere si a formatiilor asigura posibilitatea ca acestia sa-si aduca contributia la restabilirea situatiei în cazul unor calamitati naturale sau catastrofe. Dovada stau interventiile acestora la inundatiile din anii 1970, 1975, în zonele afectate de cutremurul devastator din 4 martie 1977 etc.


În aceasta perioada sunt emise Decretul privind asigurarea interventiei în caz de accident nuclear si Decretul privind organizarea activitatii pentru prevenirea, limitarea si înlaturarea urmarilor calamitatilor naturale, incendiilor sau catastrofelor de mari proportii. Se întocmesc planuri de interventie si protectie în astfel de situatii si se trece la pregatirea formatiilor si populatiei pentru interventie în cz de calamitati sau catastrofe.


Prin promulgarea Legii privind apararea civila si decretul privind unele masuri de aparare civila, în anul 1978, Apararea Locala Antiaeriana, dupa 45 de ani de atestare documentara si sustinuta activitate ce defineste cel mai bine misiunea acestei nobile arme - protectia celor fara de arme, îsi schimba denumirea în aparare civila.


Legea evidentiaza misiunile ce revin apararii civile, care în esenta constau în : protectia cetatenilor si a bunurilor materiale de orice natura, împotriva efectelor atacurilor din aer cu arme de nimicire în masa si arme obisnuite; prevenirea populatiei despre pericolul atacurilor din aer; limitarea si lichidarea urmarilor atacurilor aeriene si restabilirea capacitatilor de productie a unitatilor economice; asanarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata si participarea unitatilor militare si a formatiilor de aparare civila la actiunile de localizare si înlaturare a urmarilor calamitatilor naturale sau catastrofelor.


S-au constituit state majore si comisii de specialitate precum si formatii de aparare civila. s-au stabilit formele si metodele de pregatire a populatiei si formatiilor de aparare civila, materializându-se prin aplicatii si exercitii de aparare civila, de alarmare publica si în aval de baraje, pe platforme industriale, unitati economice, judete si grupuri de judete. Pregatirea personalului de conducere s-a executat prin convocari si antrenamente de stat major.


Revolutia din Decembrie 1989 a creat conditii perfectionarii activitatii pe linie de aparare civila, înscriindu-se în procesul de democratizare initiat de acest act istoric. Astfel, România a ratificat prin Decretul nr. 224 din 11 mai 1990 Protocoalele aditionale I si II la Conventiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protectia victimelor conflictelor armate.


În continua perfectionare si modernizare, protectia civila - termen nou ce se impune a fi preluat conform conventiilor de mai sus si a înlocui termenul aparare civila - ramâne o componenta importanta de forte de aparare a tarii, forte de protectie, destinate a asigura protectia populatiei si a bunurilor materiale, desfasurarea normala a vietii economico-sociale, salvarea ranitilor si acordarea primului-ajutor, limitarea si lichidarea urmarilor atacurilor efectuate de inamic din aer si de pe uscat, precum si participarea la înlaturarea urmarilor unor calamitati sau catastrofe.


sus